The Goat and Her Three Kids, by Ion Creanga

               Dramatisation of the story in Romanian, in 2 links:         http://youtu.be/J3iOVsItccE ;   http://youtu.be/uBMV-Dmg4e8

Once upon a time there was a goat which had three kids. The eldest and the middle kids were very naughty but the smallest kid was hardworking and obedient.

One day, the goat told her kids that she had to go into the forest to bring some food. They had to stay quietly inside and play. She forbade them to open the door until they heard her returning home song.

The wolf was hidden behind the house and heard every word the goat had told to her kids and was waiting for her to live. He was going to talk to the kids.

He knocked at the door and began to sing in a thick voice, but nobody answered him until he sharpened his tongue and teeth at the ironsmith. 

He came back to the goat’s kids, sang the song again, succeeding in hoaxing the elder kids. They thought that they would be playing as they used to do with their mother. 

They had not played for a long time because their mother was busy with the household chores; therefore they were glad to play and opened the door without thinking of any danger. In spite of all these they hid. Why? Because of the game? Or were they afraid? The eldest kid hid behind the door, the middle kid hid under the trough and the smallest kid hid in the chimney. Only the smallest kid escaped from the hungry mouth of the godfather wolf. Only he knew how he had been trembling.

The mother goat returned home and the smallest kid told her what had happened. 

Both of them decided to invite the wolf to dinner so that they could take their revenge on him. The wolf would get what he deserved  The goat and the little kid had prepared a trap for the wolf. They arranged a wax chair on a mat under which they put on the fire. When the wax chair melted the wolf fell into the flames of the fire.

 The story of the goat kids urges us not to trust the strangers who “knock at the door” because they may be “the wolf”.  

Illustrated by the students from grades 3A and 3B, teachers: Maria Lar, Maria Mihus

Translated by prof. Nicoleta Onea and Daniela Buda

Capra cu trei iezi, dupa Ion Creanga

Dramatizare: Capra cu trei iezi 
http://youtu.be/uBMV-Dmg4e8

Era odată o capră care avea trei iezi. Cel mare şi cel mijlociu erau tare obraznici, dar cel mic era harnic şi cuminte.

Într-o zi, capra spuse iezilor că trebuie să meargă în pădure după ceva de mâncare, iar ei să stea cuminţi în casă, să se joace, dar să nu dea drumul la uşă nimănui, până când nu vor auzi cântecul ei de întoarcere.

Lupul a stat ascuns în dosul casei, a auzit tot ce a vorbit capra cu iezişorii şi aştepta ca mama lor să plece, dorind să « stea de vorbă » cu cei mici.

A bătut lupul în uşă, a început să cânte cu glasul lui gros, dar nu i-a dat nimeni drumul până când nu s-a dus la fierar să-şi ascută limba şi dinţii.

S-a întors aşadar la iezi, a cântat din nou, reuşind să-i păcălească pe cei mai mari dintre ei. Iezii au crezut că se vor juca, aşa cum făceau de obicei cu mama capră. Cum nu se mai jucaseră de mult, din pricină  că mama era mereu ocupată cu treburile gospodăreşti, s-au bucurat şi au deschis uşa fără să se gândească la vreo primejdie. S-au ascuns totuşi. De ce? De dragul jocului sau de teamă?

S-au ascuns: unul după uşă, altul sub covată şi cel mic în horn. Singur, iedul cel mic a scăpat de gura flămândă a cumătrului lup, dar numai el a ştiut cât a tremurat…

Capra s-a înapoiat acasă şi iedul cel mic i-a povestit cu lacrimi în ochi ce s-a întâmplat.

Cei doi au  hotărât să facă un praznic pentru iezii mâncaţi de lup şi să-l invite şi pe lup, ca să-i poată răzbuna.

Dar fiecare îşi găseşte naşul! Capra şi iedul mic îi pregătiseră lupului o capcană: un scaun de ceară aşezat pe o rogojină sub care aprinseseră focul. Când scaunul de ceară s-a topit, lupul s-a prăbuşit în flăcări.

Povestea iezilor ne îndeamnă să nu avem încredere în oricine “ ne bate la uşă”: poate fi chiar LUPUL!
Ilustrata de elevii claselor 3A si 3B, invatatoare: Maria Mihus si Maria Lar