Ursul păcălit de vulpe

Era odată o vulpe vicleană ca toate vulpile. Ea umblase o noapte întreagă după hrană şi nu găsise nicăieri. Făcându-se ziua alba, vulpea iese la marginea drumului şi se culcă sub o tufă, gândindu-se ce să mai facă să poată găsi ceva de mâncare. Şezând vulpea cu botul întins pe labele de dinainte, îi vine miros de peşte. Atunci ea ridică puţin capul şi, uitându-se la vale, în lungul drumului, zăreşte venind un car cu boi.

• "Bun !" gândi vulpea. "Iaca hrana ce-o aşteptam eu". Şi îndată iese de sub tufă şi se lungeşte în mijlocul drumului, ca şi cum ar fi fost moartă.

Carul apropiindu-se de vulpe, ţăranul, ce mâna boii, o vede şi, crezând că-i moartă cu adevărat, strigă la boi : "Aho! Aho!" Boii se opresc. Ţăranul vine spre vulpe, se uită la ea de aproape şi, văzând că nici nu suflă, zice : "Bre! da’ cum naiba a murit vulpea asta aici ?! Ti! Ce frumoasă caţaveică am să fac nevestei mele din blana istui vulpoiu!" Zicând aşa, apucă vulpea de după cap şi, tărând-o până la car, se opinteşte ş-o aruncă deasupra peştelui. Apoi strigă la boi! "Hăis! Joian, cea, Bourean!" Boii pornesc.

Ţăranul mergea pe lângă boi şi-i tot îndemna să meargă mai iute, ca s-ajungă degrabă acasă şi să ieie pielea vulpii.

Însă, cum au pornit boii, vulpea a şi început cu picioarele a împinge peştele din car. Ţăranul mâna, carul scârţâia şi peştele din car cădea. După ce hoaţa de vulpe a aruncat o mulţime de peşte pe drum, binişor! sare şi ea din car, şi, cu mare grabă, începe a strânge peştele de pe drum. După ce l-a strâns grămadă, îl ia, îl duce la bizunia sa şi începe a mânca, că tare-i mai era foame!

Tocmai când începuse a mânca, iaca vine la dânsa ursul.

• "Bună masa, cumătră! Ti!!! da’ ce mai de peşte ai! Dă-mi şi mie, ca ta...re mi-i poftă!"
• "Ia mai pune-ţi pofta-n cuiu, cumătre, că doar nu pentru gustul altuia m-am muncit eu. Dacă ţi-i aşa de poftă, du-te şi-ţi moaie coada în baltă, ca mine, şi-i avea peşte să mănânci."
• "Învaţă-mă, te rog, cumătră, că eu nu ştiu cum se prinde peştele."

Atunci vulpea rânji dinţii şi zise: "Alei, cumătre! da’ nu ştii că nevoia te duce pe unde nu-ţi e voia şi te-nvaţă ce nici nu gândeşti? Ascultă, cumătre: vrei să mănânci peşte? Du-te desară la băltoaga cea din marginea pădurei, vâră-ţi coada-n apă şi stăi pe loc, fără să te mişti, până despre ziuă; atunci smunceşte vârtos spre mal şi ai să scoţi o mulţime de peşte, poate îndoit şi întreit de cât am scos eu."

Ursul, nemaizicând nici o vorbă, aleargă în fuga mare la băltoaga din marginea pădurei şi-şi vâră în apă toată coada!

În acea noapte începuse a bate un vânt răce, de îngheţa limba în gură şi chiar cenuşa de sub foc. Îngheaţă zdravăn şi apa din băltoagă, şi prinde coada ursului ca-ntr-un cleşte. De la o vreme, ursul, nemaiputând de durerea cozei şi de frig, smunceşte odată din toată puterea. Şi, sărmanul urs, în loc să scoată peşte, rămâne făr’ de coadă! Începe el acum a mornăi cumplit ş-a sări în sus de durere; şi-nciudat pe vulpe că l-a amăgit, se duce s-o ucidă în bătaie. Dar şireata vulpe ştie cum să se ferească de mânia ursului. Ea ieşise din bizunie şi se vârâse în scorbura unui copac din apropiere; şi când văzu pe urs că cine făr’ de coadă, începu a striga:

• "Hei, cumătre! Dar ţi-au mâncat peştii coada, ori ai fost prea lacom ş-ai vrut să nu mai rămâie peşti în baltă?"

Ursul, auzind că încă-l mai ie şi în râs, se înciudează şi mai tare şi se răpede iute spre copac; dar gura scorburei fiind strâmtă, ursul nu putea să încapă înăuntru. Atunci el caută o creangă cu cârlig şi începe a cotrobăi prin scorbură, ca să scoată vulpea afară, şi să-i deie de cheltuială... Dar când apuca ursul de piciorul vulpei, ea striga: "Trage, nătărăule! Mie nu-mi pasă, că tragi de copac..." Iar când anina cârligul de copac, ea striga: "Valeu, cumătre! nu trage, că-mi rupi piciorul!"

În zadar s-a năcăjit ursul, de-i curgeau sudorile, că tot n-a putut scoate vulpea din scorbura copacului.
Şi iaca aşa a rămas ursul păcălit de vulpe!

Poveste ilustrata (desen, tangram, origami) de elevii claselor pregatitoare C și D si II B de la Școala Gimnaziala „Vasile Alecsandri” Baia Mare, coordonati de inv. Marcela Zaplac, mariana Deac, prof. Adina Cosma, Laura Cont și Daniela Buda