Prâslea
cel Voinic şi merele de aur
Inregistrarea video a dramatizarii poate fi urmarita aici:
În această poveste este
vorba de un împărat cu trei feciori care avea în grădină un măr
ce făcea mere de aur. Dar împăratul nu apucase niciodată să
guste din acele mere deoarece, de fiecare dată, venea un hoţ şi le
fura.
După încercările celor doi
feciori mai mari de a prinde hoţul, a venit şi rîndul feciorului
celui mic. Noaptea, acesta a găsit o cale să nu adoarmă, iar, când
se auzea ceva, trăgea imediat cu săgeata, rănind în cele din urmă
pe hoţul de mere, care fugi, lăsând o dâră de sânge. Dimineaţa
următoare, Prâslea luă câteva mere pe care le duse împăratului.
În cele din urmă, cei trei
fraţi au pornit după hoţul de mere, urmând dâra de sânge lăsată
de zmeu. Ajungând la o prăpastie, fraţilor mai mari li se făcu
frică să coboare, doar Prâslea având curajul de a coborî. Acolo
el ajuse la un palat de aramă şi, intrând în el, feciorul văzu o
fată care fusese răpită împreună cu surorile ei de trei zmei
fraţi, care voiau să se însoare cu ele. Prâslea i-a înfruntat pe
primii doi zmei, ale căror palate au fost prefăcute în mere de
aur, luând cu sine fetele, s-a îndreptat spre palatul de aur unde
locuia ultimul zmeu şi hoţul merelor de aur. Omorând şi pe
ultimul zmeu, Prâslea a păstrat mărul de aur al fetei celei mici,
pe care voia să o ia de soţie.
Ajungând la prăpastie,
fetele salvate de Prâslea au fost scoase la lumina zilei de fraţii
mai mari, dar Prâslea, simţind că fraţii lui plănuiesc ceva
necurat, a legat o piatră de frânghie, acoperită de căciula sa,
pentru a-i păcăli. Când au văzut căciula, fraţii mai mari au
dat drumul frânghiei, crezând că l-au omorât pe mezin. După
aceasta, cei doi feciori mai mari le-au dus pe fete la împărat, şi
s-au cununat cu ele.
Prâslea cel voinic a rămas
aşadar singur în fundul prăpastiei. În timp ce se plimba
deznădăjduit, el văzu un balaur ce ataca nişte pui de zgripsor.
El a doborât balaurul, scăpând de la moarte pe pui, iar
zgripsoroaica, drept mulţumire, l-a dus înapoi pe tărâmul lui.
Acolo, Prâslea află că
fetele cele mari se măritaseră cu fraţii lui, iar fata cea mică
se va mărita cu cel care îi va aduce o furcă cu caierul şi fusul
de aur, care să toarcă singură. Auzind aceasta, Prâslea merge la
argintarul împăratului, pe care îl însărcinează să promită că
va aduce obiectul dorit. Prâslea a scos cloşca cu puii de aur din
mărul de aur al fetei, iar argintarul a dus odoarele la curtea
împăratului. Îndată ce le-a văzut, fata cea mică a ştiut că
Prâslea era în viaţă, şi a cerut argintarului să-l aducă pe
meşterul obiectelor de aur. Când Prâslea a apărut, şi fata şi
împăratul l-au recunoscut pe dată, iar, după ce s-au îmbrăţişat,
feciorul le-a povestit tot ce s-a întâmplat. Atunci au venit şi
fraţii lui Prâslea. Cum i-a văzut, împăratul s-a mâniat rău pe
ei. Prâslea i-a iertat, însă le-a spus că lasă ca pedeapsa
pentru faptele lor să o primească de la Dumnezeu. Cei trei feciori
au ieşit la poarta palatului şi fiecare trase o săgeată cu arcul
spre cer. Săgeţile fraţilor mai mari au căzut drept în creştetul
capetelor acestora, omorându-i pe dată, dar săgeata lui Prâslea
însă a căzut la picioare. Împăratul i-a înmormântat pe
feciorii omorâţi, iar prinţesa cea mică s-a căsătorit cu
Prâslea.
Poveste
dramatizata de elevii clasei a 5-a C de la Școala Gimnaziala „Vasile
Alecsandri” Baia Mare, coordonati de prof. Elena Calincan
No comments:
Post a Comment